MATERIALE INFORMATIVE

Pentru a ne asigura că decizia de parcurs de carieră a fiecărui elev este una informată, vom oferi elevilor, în cadrul unei platforme online, materiale informaționale cu privire la:

• profesiile/meseriile de care sunt interesați;
• ofertele educaționale existente pentru respectivele profesii/meserii;
• ofertele academice ale diferitelor facultăți din țară și din străinatate;
• cursurile de calificare necesare pentru a putea practica o anumită meserie.

Incursiune în viața unui student la medicină

Citește povestea Miei, studentă la Universitatea de Medicină  și Farmacie “Carol Davila” București

Mia Ifrosa

Student: Universitatea de Medicină  și Farmacie “Carol Davila” București

Anul trecut am cunoscut-o pe Mia, spirit tânăr, rebel, dornică să trăiască în spiritul umanității și al într-ajutorării, întotdeauna cu un zâmbet pe față și o vioiciune molipsitoare în gesturi și privire.

Studentă deja în ultimul an la Facultatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București am rugat-o să împărtășească din experiența ei și tinerilor aflați la început de drum, care acum decid cariera pe care o vor parcurge.

Am rugat-o să ne povestească despre alegerea făcută, despre plusurile și minusurile carierei în medicină, despre emoțiile trăite în facultate, cu bucurii și dezamăgiri. Mai jos redăm îndemnul său adresat elevilor de liceu și incursiunea în viața unui student la medicină.

6 ani de medicină or să ți se pară mulți, poate prea mulți… eu îți spun însă la finalul celor 6 ani că nu e deloc așa. Nici nu o să-i simți iar la sfârșit ai să mai vrei. Dar să o luăm cu începutul…

Medicina este o alegere frumoasă sau grea în funcție de cine îți răspunde la această întrebare. Cei mari îți vor spune mereu numai de bine – uite numai cât de important este “statutul de medic”.  Mulți din cei care au făcut parte din Facultatea de Medicină sau activează în domeniu îți vor spune să te mai gândești, că e greu, este mult de învățat… toate argumentele negative pe care ți le poți imagina. Am trecut și eu prin ele, dar ca un punct de plecare încurăjător eu îți spun: “Fă medicina!!” Dacă tu consideri că asta îți place nu te lăsa descurajat de lucruri pe care încă nu le-ai văzut doar pentru că au fost trecute prin filtrul altcuiva. Fiecare din noi avem propriul filtru prin care experimentăm tot ce ne înconjoară. Folosește-l pe al tău și ai încredere în el.

Să îți spun cum am început eu. Cu frică, multă frică. M-am pierdut și la examenul de admitere și am intrat la facultate cu taxă. Nu pot spune că a fost greu, au fost grile din materialul învățat, dar am intrat în panică atât de tare că examenul este grilă încât am greșit.

Și când te gândești că eu am vrut să intru la medicină încă din clasa a 6-a când am văzut ce înseamnă primul ajutor la Crucea Roșie…

Am fost descurajată săptămâni întregi de anumite persoane din jurul meu spunându-mi că nu voi putea trece la buget, că e foarte greu și iarăși toata seria de “încurajări negative”, doar că  am învățat să cred, să am încredere în forțele mele că pot. Același lucru trebuie să îl faci și tu, să crezi că poți să faci orice dacă îți dorești cu adevărat. Și ca să îți arăt că se poate am trecut în anul 2 la buget și am urcat treptat până când în anul 6 am terminat cu media 9.90. Așa că, îndrăznește! Știu că examenul de admitere poate părea un adevărat monstru dar nu este. Iar dacă vrei o paralelă, gândește-te la Toothless din “How to train your dragon”…

A trecut admiterea cu toate problemele ei, am început primul an. Uitându-mă acum în urmă mi se pare că a fost în altă viață dar încă mai simt aceleași emoții când mă gândesc.

Deschiderea. Când am intrat prima dată în amfiteatrul mare al facultății mi s-a facut pielea de gaină, mă simțeam în facultate ca acasă. Va deveni a doua casă cel puțin în primii ani când sunt cursuri de la 8 a.m. la 8 p.m.

Da, știu, pare obositor. La un moment dat chiar o să se resimtă, dar ai să-ți revii repede. E prea frumoasă viața de student ca să te plângi că ești obosit.

Primul laborator de anatomie a fost minunat – poate este macabru să spun asta, dar chiar a fost fascinant – am vorbit o săptămână întreagă despre asta, povesteam oricui mă întreba. La un moment dat vorbeam în autobuz cu colegii doar ca să șocăm oamenii. Nebunii din studenție.

Nu vă imaginați că medicina înseamnă învățat 24 din 24. Nici pe departe. Nu zic, este într-adevăr mult, mai ales în sesiune când îți vine să te intrebi la ce ți-a trebuit ție medicina. Cel puțin mie primii 2 ani mi s-au părut inutili în mare parte pentru că multe lucruri nu le înțelegeam. Dar au început să se lege informațiile pe măsură ce am crescut. Așa că răbdare la început, ce este frumos abia începe.

Revenind la învățat, în sesiune e mult de învățat dacă nu citești nimic în timpul anului și dacă nu prea vizitezi sălile de curs.

Timp liber ai destul pentru orice vrei să faci, secretul este să fii organizat. Eu una în cei 6 ani am făcut aproape tot ce mi-am propus. În primul an nu prea știam încotro să o iau și ce să fac, însă când am început să mă organizez după ritmul meu am reușit să mă bucur și de ale studenției peripeții din club și petreceri la cămin, căci fără ele stundenția nu ar mai fi la fel.

Voluntariatul însă a luat locul multor distracții și continuă să o facă și în ziua de azi. E o experiență pe care ți-o recomand și ție, te ajută să te formezi ca persoană și îți deschide noi orizonturi și șanse de a cunoaște oameni, locuri, de a-ți face prieteni, mulți prieteni.

În cei 6 ani de voluntariat am mers în tabere, am fost la concursuri, m-am jucat cu copiii, am împărțit chiar și pliante, dar totul e mult mai amuzant atunci când ești însoțit de prieteni. Experimentează.

Și facultatea mi-a dat șansa voluntariatului, prin societatea studeților. Am rămas și de acolo cu amintiri frumoase, proiecte, muncă în echipă, ședinte peste ședințe –  care atunci mi se păreau plictisitoare, dar care, am observat mai târziu, au totuși farmecul lor.

Lucram uneori nopți întregi la proiecte și plecam la 3 dimineața pe ieșirea secretă a facultății (dar asta e secret).

Am organizat și coordonat proiecte – ce frumoase sunt – dar te las să vezi ți tu ce înseamnă. Tabere la munte și la mare, alături de o mare de oameni minunați și aceeași pătură care să îi acopere.

Am fost și la congrese. Să vezi cât de mult îți crește sufletul când te afli printre medici care vorbesc cu tine ca de la coleg la coleg. Atunci ai să te bucuri că ai ales medicina.

Poți face multe lucruri  în timpul tău liber în facultate și crede-mă că ai suficient cât să te distrezi mai bine decât oricine. Eu ți-am prezentat în mare cam ce poți face însă rămâne să descoperi tu și alte minunății și să-ți amintești peste 6 ani ce ți-am spus când vei trage și tu linie acestei etape.

În ceea ce privește facultatea în sine, eu după 6 ani dacă ar fi aleg din nou, tot medicina aș alege.

Și că vorbeam de primii doi ani, lucrurile devin devin din ce în ce mai complexe și informațiile din ce în ce mai conturate. Ai să te obișnuiești și cu învățatul. Vei ajunge să înveți doar citind iar până în anul 3 se va dubla și cantitatea de informatii pe care o poți asimila în același timp.

Din anul 4 începe cu adevărat medicina. De atunci începi să intri permanent în contact cu pacienții și timpul acela liber pe care îl ai, tot la spital vei vrea să-l petreci. Cui nu-i place să îmbrace uniforma SMURD și să facă gărzi la Unitatea de Primiri Urgențe sau stând în blocul operator. Și o să-ți placă să stai cot la cot cu medicii în operație, să râzi la glumele lor, să intri tu în plagă. Vei descoperi că cele mai importante persoane într-un spital sunt portarii și brancardierii. Și vei cunoaște și asistentele șefe cu care poți avea prietenii minunate sau bătălii crâncene în anii de facultate ( din proprie experiență, e mult mai frumoasă viața dacă sunteți prieteni).

Referitor la greutățile ce pot face un student să renunțe, în momentul în care vei începe practica va ajunge să îți placă atât de mult încât nu ai să vrei să renunți la ceva atât de fascinant. Ai să vezi cât de multă satisfacție ai atunci când după zile întregi de studiu vei putea să îți dai singur seama de diagnosticul pacientului, când or să-ți tremure genunchii după prima resuscitare sau când or să-ți tremure mâinile la prima branulă pusă. Nu te îngrijora, e normal să-ți fie teamă, să îți tremure mâna prima dată. Și eu am fost așa și am momente când încă mai sunt. Asta ne face oameni și acestea sunt experiențe care mi-au rămas mie întipărite în minte și cu care plec mai departe la drum…

Dacă ceea ce vrei tu să practici este medicina îți vei da seama în facultate,  dar pe parcurs. Și este datoria ta față de tine să încerci să descoperi asta iar sfatul meu este să îndrăznești. Îndrăznește să faci orice ți-ai propus, pentru că poți. Eu ți-am spus povestea mea.  E rândul tău să o începi pe a ta.

Până atunci eu voi continua cu o altă etapă frumoasă din cariera unui om pasionat de medicină, ce poartă numele de rezidențiat, dar aceasta este o altă poveste…

Informații utile:

Descoperă UMF: http://www.umfcaroldavila.ro/

Condiții de înscriere: http://www.umfcaroldavila.ro/index.php/viitori-studenti/acte-necesare-inscriere-concurs

Intră în contact cu Mia: https://www.facebook.com/mia.madalina.9